Pulpa de caprioara la tava

Carnea de căprioara fiind foarte fragedă, nu este neapărat necesar să fie
marinată. Cel mult se unge cu ulei amestecat cu rom şi se lasă să stea aşa
câteva ore. Dacă însă trebuie să fie păstrată o zi sau două, ea se ţine într-o
marinată făcută dintr-un pahar de vin alb, un pahar de oţet de vin, trei linguriţe de
ulei, un morcov, două cepe şi o jumătate de ţelină, tăiate felii, câteva fire de
cimbru, dafin, pătrunjel, sare, piper. Proporţiile sunt date pentru 2 kg de carne.
Dacă durata păstrării este mare, aceeaşi marinată trebuie fiartă înainte de
întrebuinţare. Carnea de căprioară nu trebuie spălată. După ce se jupoaie, se
şterge cu o cârpă uscată, îndepărtându-se astfel firişoarele de păr care s-au lipit
de carne. Se desface uşor pieliţa subţire de pe carne şi se împănează cu felii
subţiri de slănină. Apoi se sărează sau se ţine în marinată de mai sus. Înainte de
a fi pusă se mai şterge bine cu o cârpă, se unge cu ulei, apoi se aşază într-o tavă
şi se pune la cuptor la foc iute. Se întoarce la început pe o parte, apoi pe cealaltă
şi se unge din când în când cu ulei. După aceea, se lasă să se rumenească.
Dacă în timpul friptului sosul scade prea tare, se mai adaugă câteva linguriţe de
apă. Când este gata, se scoate pe o farfurie ţinută la cald, iar în tava în care s-a
fript pulpa, se toarnă sosul de la marinată sau puţin vin, se lasă să dea un clocot
şi se adaugă această zeamă la sosul cu care se serveşte friptura. Se serveşte cu
o garnitură de legume şi sos de vin. Înainte de a servi, se îmbracă osul la un
capăt cu o manşetă de hârtie tăiată în formă de crin.